Moto: « Omul este intrebarea, Dumnezeu este raspunsul »  I. I. B.

COPIII DIN SACRE-CŒUR

Balet-pantomima pentru interpreti de toate varstele
 

Muzica : Eugen-Victor Brudasca (Brudasque)
Scenariu si regia : Iuliu Ioan Brudasca (Jean-Julien Brudasque)
Remarca :

1)  Actiunea baletului este fictiva.
2)  Mesajul social-religios al baletului nu este o constatare pentru momentul prezent, ci o sursa de reflectare fata de viitor.
3)  Regia este facultativa si se poate inlocui cu o alta mai mult sau mai putin complexa.
4) Textul actiunii si al regiei mentionat aci-jos prin fragment A,B,C, etc. este identic si de aceasi maniera cu textul mentionat in partitura generala a orchestrei.

Personaje principale:

Denisa (Denise) - copila a strazii, nascuta si disparuta in Romania si verisoara Casteliei
Ciprian (Cyprien) - copil al strazii, nascut si disparut in Bulgaria si cel mai tanar camarad al Denisei
Castelia - studenta romanca la Conservatorul Superior de Muzica si de Dans din Paris
Elisee (Elizeu) - profesor coregraf  la acelas conservator si iubitul Casteliei
Fleur - dansatoare-sefa la Moulin Rouge
Alain - fost ofiter la Legiunea Straina si sotul lui Fleur
Jacq (Jacques) - tanar liber-profesionist si fiul lui Alain si Fleur
Belialed (numele demonului Belial si nume prin anagramare « le diable ») - seful brigazii teroriste

Personaje secundare :

Pictorul batran
Vanzatoarea adulta
Cei doi politisti
Seful echipei de salvare
Calugarita carmelita
Calugarul franciscan
Reprezentantul primariei (sau al celei mai inalte autoritati franceze)

Perrsonaje colective:

Cele sase fetite - copile ale strazii si camaradele Denisei
Cei sase baietei - copii ai strazii si camarazii lui Ciprian
Cei sase amici ai lui Jacq
Invitatii la festivitate si reculegere
Dansatoarele de la Moulin Rouge
Soldatii de la Legiunea Straina
Teroristii lui Belialed
Membrii echipei de salvare
Cei trei studenti ai batranului pictor
Cei trei angeri ai Bisericii Sacre-Coeur din Paris
Calugaritele carmelite
Trecatorii (parizieni, turisti, etc.)

Locul actiunii: Paris-Montmartre, in fata Bisericii Sacre-Coeur, la inceputul mileniului al treilea, in timpul unei veri

 

PROLOG

Cortina principala se ridica
Decorul:
In fata cortinei secundare, la extremitatea sa laterala (in stanga), se afla un pat simplu, langa el, o comoda (o noptiera), pe care arde o luminare intr-un sfesnic, si langa comoda, pe jos, cateva partituri muzicale, pe care sta culcat un flaut; si la extremitatea laterala opusa, o usa cu o singura latura; intre pat si usa, lipite de pereti, (de cortina secundara) cateva afise de concert.

Fragment A:
Castelia, o tanara studenta din Romania, la Conservatorul Superior din Paris, tocmai terminand sa se imbrace cu totul in alb, umbla ingandurata prin incapere, citind din cand in cand din scurta scrisoare pe care o ridicase de pe pat, si pe care i-o trimisese Elisee, iubitul ei si profesor coregraf la acelas conservator; scrisoare in care el o invita la sarbatoarea in alb organizata de Moulin Rouge.

Fragment B:
Studenta insa, cuprinsa de o presimtire rea, crescatoare, ingenuncheaza in fata luminarii aprinse de pe comoda, punand scrisoarea sub sfesnicul ei si cere ajutor de la Dumnezeu. Dupa care scoate din ladita comodei ochelarii de dormit, din panza neagra, pe care pune la ochi si se culca, fara sa mai stanga luminarea, in speranta ca’ n felul acesta rugaciunea ei sa fie ascultata.

Fragment C:
In vis, i se arata studentei un baietel necunoscut, intrand prin usa incaperii, imbracat in haine jerpelite, bandajat la un ochi si purtand pe cap o palarie alba, scunda, tesita, cu bordura orizontala si dreapta de jur-imprejur, si cu panglica argintie la baza, in dreptul bordurii, adica una dupa moda din perioada pictorului Pierre Auguste Renoir.

Fragment D:
Baietelul, ajungand la comoda, scoate de sub sfesnicul luminarii scrisoarea lui Elisee, si oduce in fata ochilor acoperiti ai Casteliei, in fata privirilor ei din vis; la care ea da din cap si din maini, in chip de teama si de aparare.

Fragment E:
Apoi, baietelul saruta scrisoarea, o pune inapoi sub sfesnic – la care Castelia inceteaza sa se mai zbata – apoi el scoate cu o mana palaria de pe cap si cu cealalta, bandajul de la ochi; si vazand ca ea zambeste, paraseste linistit incaperea, cu palaria si cu bandajul in maini.

Fragment F:
Castelia, trezindu-se, isi da jos, de la ochi, ochelarii de dormit, se scoala si umbla mirata prin incapere; dupa care scoate scrisoarea de sub sfesnic, o pune la san, si cu totul incredintata ca nu se va intampla nimic rau, paraseste incaperea, lasand sa arda luminarea mai departe, pana la capat.
Cortina pricipala cade

DRAMA

Decorul:
In fundul scenei se inalta silueta alba a Bisericii Sacre-Coeur din Paris, cu cele trei porti ale fatadei , pe varful colinei Butte al arondismentului Montmartre. La poalele colinei, la capatul de jos al treptelor, care coboara de la cele trei porti ale bisericii, cateva felinare lumineaza strada si estrada amenajata de-a lungul trotuarului strazii Cardinal Dubois, cu ocazia celor  „Trei zile in alb” organizata de dansatoarele de la Moulin Rouge.

Estrada are in dreptul mijlocului ei cateva trepte, care dau in jos spre trotuar; iar de-o parte si de alta, la margini, se afla de fiecare parte cate un stalp de metal, inalt si subtire, de care, sus, este montat un difuzor, si la stalpul din stanga, jos, cam la inaltimea umarului, este montata o boxa de reglaj cu incuietoare.

Boxa de reglaj are in interior un casetofon cu baterie si cablu pentru cele doua difuzoare, precum si un buton cu baterie si cablu pentru numeroasele beculete colorate, care lumineaza sus estrada, de jur-imprejur.

Deasupra estradei atarna, de o sarma prinsa intre cele doua difuzoare, o panza alba, pe care sta scris cu majuscule: „Traiasca cele trei zile in alb! Moulin Rouge”; si sub estrada, de-a lungul solului, jos de tot, se insira spatii libere, inguste de rezonanta.
La extremitatea stanga a scenei se afla o casuta ambulanta pentru suveniruri, cu roti pe dedesubtul ei, si la cealalta extremitate, o casuta ambulanta pentru bufet-autoservire, de-asemenea cu roti pe dedesubt, si cu masute in fata ei, si cu scaune in jurul masutelor.

SCENA I (cortina principala si secundara se ridica simultan)

Fragment initial:
Sub privirile si zambetele mirate ale invitatilor imbracati in alb, care sed la mese, dansatoarele de la Moulin Rouge le demonstreaza prin figurile lor amuzante si totusi necunscute pana atunci, ca si ele pot fi curate, ca si multe alte dansatoare. Toate imbracate in alb, cu cate o garoafa rosie prinsa’n par, afara de Fleur, sefa lor, care pe langa o garoafa prinsa’n par, poarta pe cap chipiul Legiunii Straine, pe care din cand in cand il da jos si’l agita  dupa ritmul de can-can transmis de cele doua difuzoare.
Jacq, fiul ei, un  tanar cu parul vopsit in toate culorile curcubeului, cu o ghitara atarnata de dupa umar, si cu tot feluri de ace si lantisoare prinse de haina lui alba, asculta muzica dand din cap, langa boxa de reglaj.
Un batran pletos, imbracat si el in alb, sezand in fata casutei ambulante pentru suveniruri, picteaza evenimentul pe sevalet.  Langa el, cu palarie alba pe cap, imbracat in costum alb, privind cand la pictura, cand la trecatori, sta in picioare Elisee, iubitul Casteliei. Un barbat intre doua varste, cu barba scurta si cu par grizonat la tample.
Trecatori, imbracati in haine obisnuite, vin si pleaca, sau se opresc pentru cateva clipe.

Fragment A:
Sub aplauzele invitatilor, Alain, sotul lui Fleur si tatal lui Jacq, responsabil pentru toata „sarbatoarea in alb”, un mustacios in floarea varstei, dar in pensie de boala si fost ofiter in Legiunea Straina, apare in fruntea fostilor sai camarazi, venind dinspre capatul unde se afla casuta ambulanta pentru suveniruri. Toti imbracati in alb si purtand pe cap chipiul Legiunii Straine; afara de Alain, care poarta o palarie alba de dama, cu bordura larga, si de care sunt prinse flori si fructe de plastic.

Toti indreptandu-se spre treptele din mijlocul estradei, unde se opresc, scotandu’si chipiurile in chip de salut pentru dansatoare, apoi pentru si pentru invitati; afara de Alain, care urcand treptele estradei, ii inmaneaza sotiei sale palaria ei larga de dama, la care ea, de ca si cum l-ar incununa, ii aseaza pe cap fostul sau chipiu al Legiunii Straine.

In timp ce dansatoarele, la indemnul lui Fleur, se dau la o parte si’si continua dansul, facand loc liber soldatilor, care urca pe estrada unul dupa altul, Castelia apare venind tot din capatul scenei unde se afla casuta ambulanta pentru suveniruri, si ajungand in dosul lui Elisee, tocmai cand acesta priveste spre pictura de pe sevalet, il bate pe umar. Elisee se intoarce si o imbratiseaza.
Castelia remarca palaria de pe capul sau, si luandu-i-o de pe cap, ii spune ca l-a visat in chip de baietel jerpelit, care purta tocmai aceasta palarie..Elisee ride, si tragand-o de mana, o duce la masutele din fata casutei ambulante pentru autoservire, si o pofteste sa ia loc alaturi de ceilalti invitati (deci in cealalta extremitate a scenei).

Fragment C:
In clipa cand cei doi iau loc la masuta si soldatii danseaza pe estrada impreuna cu dansatoarele si Fleur impreuna cu Alain, apar venind din dreptul casutei ambulante pentru bufet-autoservire (adica din locul unde sed invitatii) amicii lui Jacq. Toti imbracati la fel ca si el, cu ace si lantisoare prinse de haina lor alba si cu parul vopsit in toate culorile curcubeului, indreptandu-se cu imbrancituri spre casuta ambulanta pentru suveniruri, de unde cumpara baloane rosii, pe care le baga in buzunare, chicotind pe ascuns. Dupa care, chicotind mai departe, se aduna in jurul lui Jacq.

Fleur se opreste brusc din dans, si face semn celor de pe estrada sa intrerupa dansul.

Fragment D:
Indata dupa semnul facut, Fleur coboara treptele estradei, face fiului ei un alt semn cu mana, ca sa opreasca muzica difuzoarelor, si luand de langa masuta un scaun neocupat, il pofteste sa ia loc pe el, anuntand  invitatilor ca el va canta ceva pe gustul lor.

Jacq, luand  loc pe scaun, si proptindu’si de genunchi ghitara, sopteste la urechea mamei sale ca ea sa danseze cu pictorul, caci nu poate canta in voie daca este pictat.

SCENA II

Fragment initial:
Si’n pas de tango-lent, spre mirarea invitatilor de la mese, care nu s-au asteptat din partea tanarului rapist la un asemenea dans, Fleur se apropie de batranul pictor, el cedeaza si amandoi pornesc dansul.

Fragment A:
Elisee, care abia a asteptat acest moment, o ia pe Castelia la dans, si se alatura celorlalti doi, facand gesturi mai complicate decat Fleur, la care ea ii raspunde zambind magulita.

Fragment B:
Rand pe rand si dansatoarele de pe estrada li se alatura impreuna cu soldatii, afara de Alain, care din dreptul treptelor estradei, priveste la toate cele ce se intampla jos, in fata lui.

Fragment C:
In clipa cand Jacq schimba tangoul cu un vals parizian, o mare parte din invitatii de la masute se alatura celor care danseaza. Si Ciprian, un baietel zdrentaros, venind dinspre capatul scenei unde se afla casuta pentru bufet-autoservire, apare  cu pasi timizi, cersind de la cei care sed, de la o masuta la alta.
Cadenta fragnentului C:
Alain vazandu’l pe Ciprian, intrerupe muzica si dansul, si sufla cu putere din fluierul sau de circulatie urbana. Si alergand la el, se opreste in fata lui, si’i spune sa plece de-acolo, fiindca nu poarta haine albe si deranjeaza pe invitati.
Continuarea fragmentului C:
Castelia, care se opreste din dans impreuna cu Elisee, tocmai langa masuta unde Alain il mustra pe Ciprian, ii spune iubitului ei, cu glas scazut, ca acesta este baietelul pe  care l-a vazut in vis.

Fragment D:
Elisee se apropie de Ciprian, scoate din buzunar o moneda mare, pe care i-o pune in palma. Apoi il ridica sil’l pune pe scaunul unde sezuse inainte de-a dansa, ii acopera capul cu palaria sa a la „Bal du Moulin de la Galette a Montmartre” a pictorului Pierre Auguste Renoir, si intorcandu-se spre Alain, ii spune ca prezenta baietelului nu’l deranjeaza deloc, fiindca acum poarta haine albe; la care unii zambesc, iar altii se incrunta.
Cadenta fragmetului D:
Alain inghite in sec, si’i face fiului sau semn cu mana, ca sa cante din ghitara mai departe.
Continuarea fragmentului D:
Jacq isi reia tangoul, dar mama lui, vazand ca invitatii raman intepeniti, ii sopteste sa schimbe dansul cu valsul parizian; in schimb sotul ei, intorcandu-se la estrada, ii indemna pe fostii sai colegi sa plece acasa; dupa care se duce la casuta pentru bufet-autoservire, unde inchide usa si ferestrele ei.

Fragment E:
In timp ce Castelia si Elisee si cateva perechi isi reiau dansul, soldatii, dansatoarele si invitatii pleaca pe rand, fara ca sa’i dea baietelului nici un banut; afara de pictorul pletos, care pleaca ultimul, luandu’si rarmas-bun de la Fleur.

Si’n clipa cand pe scena ramin doar Fleur,Alain,Ciprian si vanzatoarea casutei ambulante pentru suveniruri, precum si Elisee si Castelia, apare, venind din dreptul acestei casute, Denisa; o fetita jalnica, imbracata in haine jerpelite, care oprindu-se in fata casutei, ii face lui Ciprian semn cu mana, ca sa vina. Castelia, vazand-o incremeneste, caci era ruda ei disparuta; si’ndata alearga cu bratele intinse la ea, cade in genunchi si o imbratiseaza.

SCENA III

Fragment initial:
Studenta se ridica in picioare si o roaga cu insistenta sa locuiasca la ea, si’i promite tot binele posibil, la care Denisa nu stie ce sa’i raspunda, uitandu-sa neincetat la Ciprian, care venise langa ea, cu palaria lui Elisee in mana.

Fragment A:
Ciprian, apucand-o pe Denisa de brat, ii raspunde Casteliei, ca nimeni nu’l poate desparti de ea; dar daca prietenele ei vor fi de-acord, maine dimineata Denisa va locui la ea.

Elisee venind dinspre casuta pentru suveniruri – tocmai cand vanzatoarea o inchide – aude raspunsul dat de Ciprian, si se apropie de cei doi copii.. Si inmanand Denisei o cutiuta muzicala alba, in chipul Bisericii Sacre-Coeur din Paris, cu un mecanism de clopotei, si apoi si lui Ciprian, un pistol de plastic cu apa, le spune ca maine dimineata ii asteapta aci impreuna cu prietena lui, Castelia;  si ca daca raspunsul lor va fi „da”, ii cheama pe toti la logodirea lui cu  Castelia in
Biserica Sacre-Coeur -  aratand cu degetul spre silueta bisericii – chiar daca vor veni in hainele acestea imputite, devreme ce n’au altele, la care cei doi copii incep sa rida.

Fragment B:
Castelia isi ia ramas-bun de la Denisa cu un sarut, iar Elisee luandu’si palaria din mana lui Ciprian, il saluta zambind,apoi, intorcandu-se, saluta la fel si pe vanzatoare, pe Fleur si pe Alain, la care acesta ii raspunde cu raceala.

Si’n timp ce Elisee si Castelia pleaca linistiti, Alain, Fleur, si'n urma lor, si vanzatoarea, pleaca in directie opusa. Alain bombanind, si Fleur gesticuland si certandu’l pentru atittudinea sa, pentru tot ce-a facut la sfarsitul festivitatii; astfel incat amandoi uita sa stinga becurile colorate si sa inchida boxa de reglaj.

Fragment C:
Abia au plecat cele cinci persoane, ca deodata, din dosul estradei, alearga spre cei doi copii cele sase camarade ale Denisei, care statusera acolo la panda si auzisera totul, si’i inconjoara, ca sa vada ce-au primit; camarade mai tinere decat Denisa, dar la fel de zdrentaroase ca si ea.
Denisa se uita la dreapta si la stanga cu atentie, si le face semn cu mana ca s’o urmeze. Si ajungand  la estrada, se strecoara tarandu-se pe burta sub spatiul liber si ingust de dedesubtul estradei..

Dupa aceea Denisa intra cu totul sub estrada, apoi si fetitele, si la urma de tot si Ciprian, caci acel loc Denisa l-a ales drept culcus pentru noaptea respectiva.

SCENA IV

Fragment initial:
Sub sunetele estompate ale marsului Legiunii Straine, apare Alain in aceeas tinuta pe care a avut-o la festivitate, venind cu fata posomorata din acelas loc de unde aplecat; adica din dreptul casutei ambulante pentru bufet-autoservire, si-anume  ca sa stinga becurile colorate pe care, din uitare, le-a lasat aprinse, si ca sa inchida boxa de reglaj, pe care a lasat-o deschisa.
Se indreapta spre stalpul din stanga, care poseda boxa de reglaj, dar indata se rasgandeste si se intoarce la masutele din fata bufetului-autoservire, unde ia loc pe scaun si’si scufunda obrazul pe mainile sale sprijinite de masa, abatut cu totul din cauza disputei pe care a avut-o acasa cu sotia sa, Fleur, in ceeace priveste felul cum s-a terminat festivitatea.
Si stand asa, nu vede cum de masuta se apropie sotia lui, venind din acelas loc de unde a venit si el.

Fragment A:
Fleur se aseaza langa el, si cu privirea plina de regret, ii intinde, in fata lui, pe masuta, un pachetel impodobit frumos, pe care i l-a pregatit pentru noaptea respectiva, pentru ziua lui de nastere; la care el, vazandu’l , isi scufunda obrazul si mai adanc in palme.

Fragment B:
Apoi, Alain se scoala in picioare, isi cere de la ea iertare, si o roaga sa ramina acolo, pana ce termina controlul obiectelor din jur; la care ea ii sare in ajutor. Ea controland celece se afla de-o parte a estradei, iar Alain, celece se afla de cealalta parte a ei.

Fragment C:
In momentul cand, cu cheile in mana, Alain vrea sa stinga becurile colorate si sa inchida boxa de reglaj, i se face rau, la care Fleur alearga la el si’l tine de brat, ca sa nu cada; dar el o linistete, spunandu’i ca si-a luat medicamentele pe drum, si ca’i va trece repede.

Fragment D:
Atunci, sub sunetele coralului gregorian „Dies Irae”(Ziua Maniei), si’n pas sumbru si semet, se iveste de dupa casuta pentru suveniruri silueta inalta si intunecata a lui Belialed, seful brigadei teroriste „Armata de curatire spirituala”, un barbos supervanjos, imbracat in panza neagra, stramta si lucioasa, care indata ce vede pe Alain si pe Fleur se trage indarat, de dupa coltul casutei, de unde le pandeste miscarile.
Alain stinge lumina becurilor colorate ale estradei apasand pe buton, inchide boxa de reglaj, baga cheia in buzunar, si impreuna cu Fleur se intoarce la masuta unde ei au sezut, si ia loc pe scaun, alaturi de ea, ca sa’si revina, la care Belialed pleaca gesticuland furios.

SCENA V

Fragment initial:
In galagia crescatoare care vine din dreptul casutei pentru bufet-autoservire, se iveste Jacq, sarind cand pe-un picior, cand pe altul, fara ghitara atarnata de dupa umar, cu o torta alba in maini, in care, in mijlocul ei, sta infipt numarul 38, numarul anilor impliniti ai lui Alain; torta pregatita de mama lui, pe care a luat-o de-acasa, si o pune in fata lui Alain, pe masuta. Si’n urma lui, tot asa sarind, se ivesc amicii lui Jacq, cu lingurite si farfurioare de plastic in maini, pe care le pun langa torta. Toti cu casti-mini la urechi, la ale caror tije de legatura sunt prinse deasupra crestetului doua baloane rosii in chip de coarne de capre, iar la sezut, cu cate un balon lung si rosu in chip de coada de leu.

Fragment A:
La vederea lor, Alain pufneste’n ris; dar Fleur se scoala’n picioare si’i spune lui Jacq ca daca nu’si scoate coarnele si coada, nu va manca cu ei nici-o bucatica. Si vazand ca el salta mai departe si sotul ei ride si mai puternic, ia torta de pe masa si pleaca indignata, la care sotul ei ia cadoul, se scoala de la masa si alearga dupa ea.

Fragment B:
Vazand ca parintii sai au plecat, Jacq zburda fericit spre stalpul din stanga. Deschide cu cheia lui proprie boxa de reglaj, si apasand pe buton, aprinde beculetele colorate ale estradei, dupa care se intoarce la ai sai, in mijlocul scenei, si toti incep sa’si bata joc de dansul can-can, imitand pe dansatoarele de la Moulin Rouge.

Fragment C:
Apoi, in pas mai apasat, toti isi bat joc de marsul militar, imitand pe soldatii Legiunii Straine; dupa care incep sa se urmareasca intre ei, scotandu’si acele pe care le poarta  pe hainele lor albe. Si cu acele scoase, sparg baloanele rosii, adica  coarnele si cozile, din care se imprastie nimburi de stelute sclipitoare.

Fragment D:
Si iarasi, in sunetul coralului gregorian, apare de dupa casuta pentru suveniruri, Belialed, in pas sumbru si semet; de data aceasta mascat cu o bendita neagra, gaurita la ochi, tinand in maini o cutiuta metalica neagra, lucioasa, si incins la brau cu o panza albastra, si insotit de ceata lui de combatanti (aceiasi dansatori care interpreteaza rolul legionarilor), mascati ca si el, dar invaluiti in panza neagra,larga si lunga.

Toti inaindand spre mijlocul scenei, la care Jacq, in mare graba, stinge becurile, inchide boxa de reglaj si fuge cu amicii sai
pe dupa estrada, de unde toti se imprastie in diferite directii, pe scarile care duc spre fatada Bisericii Sacre-Coeur.

Belialed, ajungand in mijlocul scenei, se opreste si face un semn scurt si poruncitor cu capul, la care jumatate din combatantii sai se aliniaza langa casuta pentru bufet–autoservire, la dreapta. Apoi, Belialed face un alt semn, la care cealalta jumate se aliniaza langa casuta pentru suveniruri, la stanga, si indata dup’aceea Belialed se indreapta spre stalpul din stanga, de care este montata boxa de reglaj.

SCENA VI

Fragment initial:
Cutiuta neagra de metal pe care o tine Belialed, nu este altceva decat o mini-bomba chimica cu ceas electronic. Si ajungand la stalpul din stanga, Belialed monteaza cutiuta, adica  mini-bomba, in dosul boxei de reglaj; si leaga cablurile bombei cu cele ale boxei de reglaj, ca’n felul acesta mini-bomba sa explodeze numai dupa trecerea unui oarecare timp de la transmiterea muzicii (de la apasarea pe butonul boxei de reglaj).

In acest timp, unul din teroristii care s-au aliniat la dreapta, scrie pe usa alba a casutei pentru bufet-autoservire, cu litere majuscule „moarte muzicii, moarte dansului”, si unul din teroristii care s-au aliniat la stanga, scrie pe usa alba a casutei pentru suveniruri, tot cu litere majuscule „traiasca moartea, traiasca suferinta”.

Dupa care, Belialed, intorcandu-se in mijlocul scenei, scoate de la brau panza cea albastra, o intinde cu inversunare de pamant, si cu bratele intinse in sus, aidoma literei „V”, ca semn de victorie, o calca cu picioarele. Si stand pe loc, cu spatele la estrada si la biserica, si cu fata spre spectatorii  baletului, ranjeste sfidator, caci panza nu este altceva decat drapelul Europei.

Fragment A:
Si la indemnul pe care Belialed il face intruna dand din varful degetelor, ca semn de chemare, combatantii celor doua grupuri isi scot de sub manta coimegi  lungi. Si lovind cu varfurile lor asfaltul, si bolborosind ceva nedeslusit, se apropie de Belialed, care se intoarce brusc cu fata spre estrada si biserica, si loveste intruna in aer cu pumnul bratului drept
in directia Bisericii Sacre-Coeur, si cu palma bratului stang, indreptata in jos, in chip de cutit, taie orizontal aerul, in dreptul gatului.

Apoi, mascatii se invart in jurul lui Belialed, cand tropaind, cand sarind si lovindu’si intre ei ciomegile in chip razboinic.. Si de fiecare data cand trec prin fata lui Belialed calca cu picioarele si lovesc cu varfurile ciomegilor drapelul Europei.

Fragment B:
Si’n toiul tropaiturilor si a ciocaniturilor, vine de dupa casuta pentru bufet-autoservire Alain; enervat de faptul ca fiul sau nu s-a intors acasa. Observa cele scrise pe usa casutei, si crezand ca are de-a face cu o ceata de nebuni, se opreste in fata lor, si le ordona sa stearga peloc textul scris, caci in caz contrar cheama politia.
La aceasta amenintare, barbatii se opresc din tropait, dar lovind asfaltul mai departe cu varfurile ciomegilor. In timp ce Belialed, seful lor, ia de pe jos drapelul, se apropie de Alain si’i riposteaza ca nu ei au scris textul, ci o ceata de tineri depravati ca el. Si’i trage un pumn atat de puternic in dreptul stomacului, incat Alain cade jos, fara cunostiinta.
Apoi, Belialed, incingandu-se la brau cu drapelul, trece pe langa Alain, si paraseste locul facand adeptilor semn cu mana ca sa’l urmeze.

Fragment C:
Si’n acelas pas razboinic, adeptii sai trec unul dupa altul pe langa trupul fara cunostiinta al lui Alain. Unii scuipandu’l, altii impungandu’l, sau izbindu’l cu varful ciomagului; apoi, urmandu-l pe Belialed, se departeaza in directia casutei pentru suveniruri, unde, de dupa coltul ei, se fac nevazuti.
Si’n linistea asternuta, se face zi, felinarele strazii se sting, si soarele lumineaza din rasarit, adica din dreapta siluetei albe a Bisericii Sacre-Coeur.

Fragment D:
Alain isi revine, se scoala in picioare, dar indata i se face rau si cade la pamant. Apoi, dupa un scurt ragaz, isi scoate din buzunar medicamentele, le inghite, se scoala iar in picioare, si vede si celalalt text scris pe usa casutei pentru suveniruri.

Se intoarce si se duce la masuta pe care se afla farfurioarele si linguritele de plastic aduse de amicii fiului sau, de unde ia o servetela, ca sa stearga cele scrise pe usi.
Si’n timp ce el se cazneste sa stearga textul de pe usa casutei pentru bufet-autoservire, scuipand din cand in cand servetela, nu vede, cum in dosul sau, iese afara de sub estrada Denisa, cu cutiuta muzicala in mana, apoi Ciprian si celelalte fetite; si nici n’aude  cum din mana lui Ciprian cade pe jos pistolul de plastic cu apa, pe care’l ridica indata.

Copiii se apropie de Alain, se opresc in dosul sau, si’l privesc cu mirare, si’n tacere, afara de Denisa, care’i zice buna-ziua, dand drumul la muzica cutiutei cu sunete de clopotei.

SCENA VII

Fragment initial:
Alain tresare, se intoarce, si surprins de prezenta copiilor, se opreste din sters, si’i raspunde la salutul Denisei cu o fata oarecum stingheruta. Apoi, aducandu’si aminte de cuvintele lui Elisee, ii spune  ca pana vine matusa ei, s-o astepte sezand pe scaun.
Apoi, Alain ii pofteste pe copii sa se aseze, dar toti tac si nu indraznesc sa se miste; timp, in care o ceata de sase baietei zdrentarosi din zona invecinata, camarazii lui Ciprian, se apropie venind dinspre capatul opus al scenei, adica acela din stanga,unde se afla casuta pentru suveniruri.

Fragment A:
Alain, vazandu’l pe Ciprian cum tot suge apa din pisolul sau de plastic, cat si ceata de baietei care se apropie, deschide usa casutei pentru bufet-autoservire, si’i cheama pe toti, baieti si fete, sa manance pe gratis toate sandviciurile ramase de ieri seara, caci are ziua lui nastere.
La care Ciprian si camarazii sai dau buzna in casuta, in schimb Denisa si prietenele ei ramin pe loc, soptindu’si ceva intre ele.
Fragment B:
Alain face fetitelor mai departe semn cu mana  sa intre in casuta, dar Denisa, punand cutiuta muzicala pe masuta, langa farfurioarele de plastic, si inaintand spre el, ii promite ca ele vor manca sandviciurile, dupa ce el da drumul la muzica difuzoarelor, ca sa danseze pe estrada impreuna cu prietenele ei pentru ziua lui de nastere.

Alain ezita, dar pana la urma, cu capul afirmand , intinde bratul spre estrada.
Apoi, in timp ce ele alearga intr-acolo si se suie pe estrada, Alain se indreapta spre boxa de reglaj monata pe stalpul din stanga. Si ajungand acolo, deschide boxa cu cheia, si apasand butonul, da drumul muzicii, fara sa observe mini-bomba fixata in dosul boxei.
Apoi, sub sunetele indroductive ale can-canului transmis prin difuzoare, se intoarce la masutele din fata casutei pentru bufet-autoservire, ia de-acolo farfurioarele si linguretele de plastic, si intra in casuta.

SCENE VIII

Fragment initial:
Si’n pasul can-canului celor „Trei zile in alb”  fetitele salta toate in acelas tempo si’n acelas ritm, dar fiecare intr-alt fel, cu alte miscari; asa cum isi inchipuie c’ar fi cel mai bine, si cum isi amintesc din cele vazute din locul lor de origine, caci nici una din ele nu provin din aceeasi tara.

Fragment A:
Si’n timp ce fetitele isi continua dansul, Alain iese din casuta cu un teanc de servetele, urmat de baietei, si la urma de tot, de Ciprian, care indata se apuca sa stearga usa, stropind cu apa din pistolul sau alb de plastic.
Totodata, Alain , urmat de baietei, se indreapta spre cealalta casuta ambulanta  pentru suveniruri, o deschide, da baieteilor cate un pistol de plastic cu apa si cate o servetela, ca sa stearga textul de pe usa casutei respective, si se intoarce la Ciprian ca sa’l ajute.
(poco piu mosso) Si’n timp ce ei sterg si fetitele danseaza pe estrada, Castelia si Elisee – acesta cu un aparat de fotografiat in mana – coboara  cu pasi repezi treptele Bisericii Sacre-Coeur, pana ce ajung in mijlocul scenei.

Fragment B:
Elisee fotografiaza pe Alain si Ciprian, tocmai cand acestia termina de sters usa si se intorc cu fata spre el, si’ndata dup’aceea, fotografiaza si pe fetite, timp in care Castelia le cheama scuturand in sus mana, ca ele sa vina.
Fetitele se coboara de-a valma de pe estrada, in frunte cu Denisa, si alearga spre Castelia. Si’n clipa cand Denisa o imbratiseaza lung pe Castelia, razamandu’si obrazul de talia ei, Ciprian, impreuna cu Alain, se apropie de Elisee si’l roaga sa’i dea aparatul de fotografiat, ca sa’i faca de amintire o poza.
Insa Elisee da lui Alain aparatul, facandu’i semn ca el sa pozele. Dupa care il ia pe Ciprian in brate, si invartindu-se cu el de cateva ori in jurul axei sale, o invita pe Castelia la dans sub muzica transmisa de difuzoare.

Fragment C:
Si’n ritm de tango, Ciprian zboara cand din bratele lui Elisee, cand din bratele Casteliei, spre marea surprindere a lui Alain, care nu s-a asteptat la un asemenea tango in trio, si spre marea bucurie a fetitelor, care salta si se invart  pe loc, afara de Denisa.
Ea se duce de ia de pe masuta de langa bufetul-autoservire cutiuta muzicala cu sunete de clopotei; si dupa ce Elisee il pune pe Ciprian jos, ea il roaga pe Alain s’o fotografieze cum danseaza pe estrada cu cutiuta in mana impreuna cu prietenele ei.
Si la consimtamantul sau, toate fetitele alearga spre estrada, tocmai cand ceata de baietei termina de sters usa casutei pentru suveniruri.

Fragment D:
Si dupa cum inainte Ciprian zburase dintr-un brat intr-altul, tot asa, dar sub ritm de cancan, zboara cutiuta muzicala printre bratele fetitelor; spre marea bucurie a baieteilor, care jos, in fata estradei, salta pe loc tragand din pistoalele lor cu apa; afara de Ciprian, care ( in dosul lor,adica in mijlocul scenei, saltand de colo-colo) trage spre primii trecatori ai diminetii.
In timpul acesta Elisee, Castelia si Alain se retrag si iau loc pe scaun, la masutele din fata bufetului-autoservire, unde Alain pune pe masuta aparatul de fotografiat, langa Elisee, si de unde toti trei privesc fetitele.
Apoi, in timp ce numarul trecatorilor creste si muzica se tot intensifica, Castelia se ridica in picioare si face Denisei intr-una semn cu bratul sa vina, aratand cu degetul spre Biserica Sacre-Coeur. Dar zadarnic; caci Denisa, fericita in dansul ei, nu vede nimic.
Si’n clipa cand muzica se intensifica la maximum, mini-bomba, (aceea, fixata in dosul boxei de reglaj) explodeaza, la care toti tresalta.
Cablul  cu multimea lui de beculete colorate se rupe si cade, firul de legatura intre cei doi stalpi, de care atarna sloganul „Traiasca cele trei zile in alb! Moulin Rouge” se rupe si el, cade in dosul estradei, si un nor straniu si verzui acopera intreaga estrada.

Fragment E:
Si apoi, dupa aceasta scurta consternare paralizanta, trecatorii alearga in dreapta si’n stanga.
Alain se arunca la pamant, scoate din buzunar tele-mobilul si cheama echipa de salvare.
Castelia alearga spre estrada impiedicandu-se de baietei, care se clatina, tusesc  si cad pierzandu’si pistoalele lor cu apa.
Elisee sare de pe scaun, care in dosul lui se rastoarna, la care aparatul de fotografiat cade la pamant;alearga spre Ciprian, il ia in brate, dar intorcandu-se cu intentia de-a parasi locul, tuseste, se clatina si se impiedica de scaunul rasturnat. Se loveste de coltul masutei si cade fara cunostiinta deasupra aparatului de fotografiat si deasupra lui Ciprian, care’si fractureaza bratul.
Castelia incearca sa se urce pe treptele estradei, dar i se face rau si cade tusind.
Si din norul cel straniu si verzui se rostogoleste cutiuta muzicala cu sunete de clopotei, oprindu-se langa bratele nepuntincioase ale Casteliei. Din nor nu iese nimeni, nici-o fetita.

SCENA IX

(dintr-un singur fragment)
Si’n timp ce norul se destrama si scoate la iveala imaginea Bisericii Sacre-Coeur, a treptelor ei si a estradei, apar prin sunetele distorsionate ale coralului gregorian „Dies Irae” (Ziua Maniei) membrii echipei de salvare (aceiasi dansatori, care interpreteaza rolul soldatilor si teroristilor), cativa purtand masti de gaz si venind din extremitatea stanga, unde se afla casuta pentru suveniruri. Alearga la toti cei pe care’i gasesc zacand jos:
la baietei, pe care’i ridica si’i poarta culcati in brate,
la Alain, care abia se taraste, si pe care’l duc tinandu’l de subtioara,
la Elisee, pe care’l pun pe-o targa, impreuna cu Ciprian, care abia poate tine in mana aparatul de fotografiat,
la Castelia, care geme intinzand bratul cu privirea indreptata spre estrada.
Si la urma de tot, seful echipei de salvare, remarcand gestul disperat al Casteliei, se suie pe estrada. Dar prea tarziu, caci constata moartea tuturor fetitelor.

SCENA X

Fragment initial:
Si’n timp ce membrii echipei de salvare o transporta pe Castelia si pe ultimul baietel, in prezenta a doi politisti, care se instaleaza fiecare langa cele doua casute ambulante, seful echipei de salvare scoate din trusa lui cate o panza subtire, semitransparenta, pe care o asterne pe rand deasupra fiecarui trup neinsufletit al fetitelor.

Fragment A:
Si’n momentul cand seful echipei coboara treptele estradei, sub sunetele coralului gregorian, de data aceasta insa impunatoare, si ia de pe jos cutiuta muzicala a Denisei, care ramasese acolo neridicata si paraseste scena, doua perdele negre (din dosul cortinei secundare) cad de-o parte si de-alta a scenei, acoperind imaginea celor doua casute ambulante impreuna cu cei doi politisti, care stau acolo de paza, lasand astfel sa se vada doar centrul scenei (deci estrada jos, si biserica sus).
Si’ndata ce perdelele negre ating podiumul, cele trei porti ale Bisericii Sacre-Coeur se deschid simultan, si o lumina violeta scalda  intreaga estrada, facand sa luceasca panzele subtiri si semitransparente de deasupra trupurilor neinsufletite ale fetitelor.
Si rand pe rand, sub sunetele de harpa ale paradisului, sufletele fetitelor se scoala in picioare, invaluite in panza lor straluminata. Ultima, la mijloc, fiind Denisa.

Fragment B:
Si’n sunetele, de data aceasta, stralucitoare ale coralului gregorian, insotite de adierile paradisiatice ale harpelor, fetitele, in panza lor si’n pas linistit, se coboara de pe estrada, o ocolesc, apucand una intr-un sens, si urmatoarea in sens opus, pana ce ajung la treptele care duc spre biserica. Si’n doua siruri, cu Denisa intre siruri, urca in acelas pas treptele, intrand una dupa alta in lumina celor trei porti deschise: Denisa, prin poarta centrala, si cele doua siruri de fetite prin portile laterale.

Apoi, in urma lor, in sunete de solemnitate, portile se inchid, lumina violeta face loc luminii obisnuite, si cele doua perdele negre  de la extremitatile scenei se ridica, facand cunoscut  evenimentul de dupa doua zile din acelas loc.

SCENA XI

Fragment initial:
Din extremitatea stanga a scenei, se apropie de treptele estradei o calugarita carmelita, iar din extremitatea dreapta, un calugar franciscan. Ajungand amandoi in fata treptelor, se opresc, si se roaga stand in picioare, cu fata indreptata spre Biserica Sacre-Coeur.
In acelas timp, Jacq si amicii sai, imbracati la fel ca inainte, dar purtand saluri negre de doliu atarnate de dupa gat, indeparteaza in mare graba masutele si scaunele din fata casutei pentru bufet-autoservire, pe care le pun in dosul ei, ca sa faca spatiu liber pentru cei doritori sa participe la momentul de reculegere fixat acolo pentru ora sapte, seara.
Lumea asteapta sa i se dea drumul in spatiu liber,din partea celor doi politisti, care stau postati cate unul langa cele doua casute ambulante.
Totodata, panza cu sloganul „Traiasca cele trei zile in alb! Moulin Rouge”, si cei doi stalpi provizorii cu difuzoare de transmisie, boxa de reglaj, cat si numeroasele beculete colorate nu se mai afla; iar cele doua casute ambulante sunt inchise.

Fragment  A:
In momentul cand ultimul scaun si ultima masuta este transportata in dosul casutei ambulante, cei doi politisti dau drumul celor adunati sa intre in spatiu. Si’n pas lent, sub sunetele grandioase dar severe ale muzicii, cei adunati (parizieni, turisti, etc), venind din stanga si din dreapta, inainteaza spre calugarita si calugar, spre treptele din mijlocul estradei, fiecare cu cate o floare in mana, depunand-o pe trepte, intre calugarita si calugar.
Apoi, aceia care nu pleaca, se instaleaza in fata celor doua casute ambulante; in cele din urma, Jacq cu amicii sai, in fata casutei pentru bufet-autoservire, la dreapta, iar in fata celeilalte casute pentru suveniruri, la stanga, dansatoarele de la Moulin Rouge, imbracate la fel ca la festivitate, dar cu saluri negre de doliu atarnate de dupa gat, si dupa ele cateva calugarite carmelite, care tin de mana pe baieteii salvati de la atentat; toti imbracati in haine ingrijite. Ciprian insa, nu se afla printre ei.

Fragment B:
Apoi, la primul sunet de clopot al bisericii (adica un fa diez de la clopotul orchestrei), care anunta ora reculegerii si a cuvantarii,  apare la extremitatea stanga a scenei, Castelia, imbracata cu totul in doliu, si langa ea Fleur, cu un sal negru de doliu in jurul gatului; amandoua tinand in maini, de-o parte si de-alta, o coroana mare de garoafe rosii.
Apoi, la urmatorul sunet de clopot, apare de la extremitatea dreapta a scenei batranul pictor pletos, imbracat simplu, dar cu o bendita neagra de doliu la piept, si cu un slogan pe o panza facuta sul sub brat, si insotit de trei studenti imbracati ca si el; ultimul dintre ei, cu un alt slogan pe o panza facuta sul sub brat.
Pictorul si unul din studenti se pun langa dansatoare, si deruleaza panza pe care sta scris „Pentru ce  tocmai copiii?”
Iar ceilalti doi studenti se pun langa amicii lui Jacq, si deruleaza panza lor pe care sta scris „Pana cand nu judeci Tu pe cei ce nimicesc nevinovatii?”
Si la ultimul sunet al clopotului, la clopotul al saptelea, in clipa cand muzica se intrerupe si se aude doar prelungirea  sunetului de clopot, calugarita si calugarul se intoarc cu fata la Castelia si Fleur, si le fac semn cu capul, ca pot veni la trepte
Dupa care calugarita si calugarul ingenuncheaza unul in fata celuilalt, cu capul plecat si cu privirea indreptata spre florile presarate pe treptele estradei.

Fragment C:
Si’n pas moderat de mars al Legiunii Straine, in sunetele barbatesti, triumfatoare si usor adumbrite de tristete ale muzicii, Castelia si Fleur, cu coroana de garoafe in maini, inainteaza spre treptele estradei. Dupa ele, reprezentantul primariei, imbracat in costum sobru si cu o foaie de hartie facuta sul, in mana; langa el Alain, cu un sal negru de doliu la gat, si’n urma lor, cate doi in sir, fostii sai colegi, adica soldatii Legiunii Straine. Toti in uniforme, cu chipiuri pe cap, dar pe piept purtand in diagonala cate o bendita neagra de doliu. Elisee nu se afla printre cei adunati.

Ajungand la trepte, Castelia si Fleur depun coroana de garoafe pe florile presarate de lume, intre calugarita si calugar,. Dupa care Castelia ingenuncheaza langa calugar, si Fleur, langa calugaritta. Apoi, reprezentantul primariei, cu fata aplecata in jos, se opreste langa  Castelia, iar  Alain, tot asa, langa Fleur. In  urma lor, in dreptul coroanei de garoafe, toti soldatii Legiunii Straine, aliniati cate doi, unul indaratul celuilalt, in mijlocul scenei, pe perpendiculara ei, isi scot simultan de pe cap chipiul, cu privirea indreptata (in sus), spre poarta centrala a Bisericii Sacre-Coeur.

SCENA XII

Fragment initial:
Si’n sunetele din ce in ce mai inaltatoare ale apoteozei, si ale tristetii din ce in mai inseninate, calugarita si calugarul, apoi Castelia si Fleur, se ridica in picioare, intorcandu-se cu fata spre reprezentantul primariei, care deschide foaia facuta sul a discursului sau, si dezvaluie continutul lui inedit, la care toti cei adunati il asculta din ce in ce mai absorbiti, fara ca sa vada minunatul fenomen care are loc.
Caci cele doua porti laterale a Bisericii Sacre-Coeur se deschid, si din ele ies doi angeri in haina alba, lunga, cu cate o panza facuta sul in maini.
Si angerul din poarta stanga, unde jos, in dreptul ei, se afla  pictorul cu studentul sau, lasa sa se deruleze panza, facand astfel sa se vada raspunsul cerului cu privire la intrebarea scrisa pe slogan, si-anume: „Pentruca i-ati uitat!”
Apoi, celalalt anger din poarta dreapta, unde jos, in dreptul ei, se afla ceilalti doi studenti,  lasa si el sa se deruleze panza, facand astfel sa se vada cel de-al doilea raspuns al cerului cu privire la intrrebarea sloganului lor, si-anume: „Pana veti deveni ca inocentii!”

Fragment A:
Si’n clipa cand sunetele inaltatoare ale muzicii capata si vioiciune, ca o chemare din de in ce mai aprinsa (poco piu mosso), se deschide si poarta centrala, si prin ea iese cel de-al treilea anger,  in vesmant alb si lung, dar fara sa aibe in maini o panza. Si’ndata alearga in jos, pana in dosul estradei, de unde ridica de pe jos o panza alba.
Si intorcandu-se cu fata spre biserica, si cu bratele intinse in sus, in chip de victorie, in chipul literei „V”, si tinand in varful degetelor capetele panzei ridicate – o panza nesfarsit de lunga, care atarna si falfaie in dosul sau – alearga in sus, spre poarta centrala a bisericii, facand astfel sa se vada taina scrisa pe ea. Caci de sus in jos, se vede pe panza, un sir nesfarsit de inimi rosii, si langa ele, la dreapta,  numele lor:
Denisa Lohonescu,
Francoise Dunant,
Agrona Tuga,
Carmen Gonzales,
Anouk Maghrebi,
Lele Nziboubou,
Chi Niem Tuang,
adica numele fetitelor care au murit la atentat. Iar dedesubt, dupa ultimul nume mentionat, se deruleaza numai inimi fara nume, facand astfel aluzie la aceia care probabil vor urma in viitor.
Si’n sunetele cu totul grandioase ale muzicii, in timp ce ceilalti doi angeri stau in picioare, pe loc, cel de-al treilea anger intra in biserica prin poarta centrala, lasand sa se vada in urma lui,  pe panza falfaitoare, sirul interminabil de inimi; dupa care, cortina principala si secundara cad simultan.

EPILOG

Fragment initial:
Si’n fata cortinelor trase’n jos, ramane din toata maretia muzicala doar un singur sunet firav si luminos, care se continua cu muzica linistita de la inceputul lucrarii (prologului).
Apoi, dupa un scurt ragaz, cortina principala se ridica, si scoate la iveala in fata celeilalte secundare (din dosul ei), acelas decor ca acela din prolog, cu deosebirea ca pe comoda de langa patul Casteliei, se afla in fata luminarii aprinse, cutiuta muzicala cu sunete de clopotei, pe care Castelia a primit-o la spital, din partea sefului echipei de salvare.

Fragment A:
Castelia, intristata si imbracata in doliu, pune flautul pe pat, ia de pe comoda cutiuta muzicala, si strangand-o la piept, umbla cu ea incolo-incoace prin incapere. Apoi, trecand pe langa usa apartamentului, aude de-acolo trei batai scurte, se opreste si pune cutiuta muzicala pe jos, pe podea.

Fragment B:
Usa se  deschide si’n fata ochilor ei inmarmuriti intra Elisee cu Ciprian in brate; Elisee, bandajat la ochi si la tampla, si Ciprian, bandajat la brat, si tinand in mana aparatul de fotografiat al lui Elisee; amandoi, abia eliberati de la spital, si imbracati in aceleasi haine ca la festivitatea celor „Trei zile in alb”.
Castelia alearga indata la ei si’i imbratiseaza; la care, la ultimul sunet al orchestrei, Ciprian face o fotografie, cu fata indreptata spre spectatori.
Cortina principala cade.

FINE